Cum ne organizăm frigiderul pentru a evita risipa și tentațiile nesănătoase

Zama – Amintirea mamei și soarele din farfuria mea 

Astăzi, bucătăria mea miroase a copilărie. Deși locuiesc de 31 de ani în Moldova de dincoace de Prut, unde toată lumea le spune „tăieței”, în inima și în oala mea au rămas mereu tocmagi. Este cuvântul care mă leagă de mama, cea mai iscusită gospodină, care punea un gust de vis în tot ce atingea. Deși zama ei va rămâne mereu un ideal greu de egalat, am învățat să-mi pun propria amprentă pe acest „leac” culinar. 

Secretul unei zame limpezi și colorate:

Gătesc acest borș în stilul meu, punând mare preț pe ordine și curățenie. Astăzi am folosit tot tacâmul de la un pui  – căci oasele dau acel gust extraordinar pe care îl sorbi cu nesaț. Pulpele le voi folosi pentru un alt preparat. 

Pentru că puiul este din comerț, am un ritual de la care nu mă abat: 

Prima fierbere: 

Dau carnea în clocot cu puțină sare, apoi arunc apa. Clătesc bine carnea și o pun din nou la foc în apă curată. Doar așa sunt liniștită că am o bază sănătoasă și limpede. Rădăcinoasele: Adaug două cepe întregi, morcovul, păstârnacul și țelina tăiate în patru. Le las să-și lase toată dulceața în supă. 

Cât timp fierbe carnea și legumele, mă apuc de pregătit tocmagii. Formez o cocă dintr-un ou întreg și 5 linguri cu vârf de făină (tip 650), frământ bine aluatul până ajunge să nu fie lipicios, destul de vârtos. Las biluța de aluat să se odihnească 10 minute, apoi, o întind cu un citor până ajunge să fie foaia, ușor transparentă. Când fac tocmagii, îmi place să rulez foaia și să tai tocmagii mai groși față de tăieței, care îi fac total diferit. După ce termin cu tocmagii, mă ocup de gustul din oală. 

Jocul de culori: 

După ce au fiert, scot legumele și din jumatate din aceste radacinoase, tai cubulețe mici. Tot acum, adaug ardei gras roșu și galben, tăiat fin și le dau drumul înapoi în oală. Îmi place să văd acest „mozaic” vesel în farfurie, împletindu-se cu firele de tocmagi. Tocmagii și Borșul: Fierb separat borșul acru înainte de a-l adăuga. Secretul meu? Pun tocmagii în oală abia după ce am acrit zama. Astfel, ei își păstrează textura perfectă. 

Finalul aromat: 

Când totul este gata, presar din belșug leuștean, pătrunjel și cimbru – toate verzi și proaspete. Cimbrul îi dă acea notă autentică de acasă, de peste Prut. La final, nu bucata de carne contează cel mai mult, ci bucuria de a sorbi o zamă fierbinte, plină de culoare și de amintiri. 

Sfat de Ordine: Pentru a păstra masa de lucru curată după ce ai tăiat tocmagii, folosește o racletă de aluat pentru a strânge rapid resturile de făină. Masa ta va fi lună în doar câteva secunde! 

Sper să vă inspire propria mea rețetă de borș cu tocmagi, îmi este drag să o numesc și zamă, dar știu că zama are un ,,secret,,. Se face doar din găina bătrână, că doar așa va ieși o zamă bună. 

Până la urmă, toate rețetele sunt bune și mai ales când se adaugă, din cel mai prețios ingredient, puțină dragoste. 

Să aveți poftă!